~Subryna

Broken and nothing else.

E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâsnesti într-o îmbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi
tâmpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfârsire
se face coloana sau altceva
mult mai înalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, întoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în înfrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt.

Am urmarit-o azi. Era pe o banca. Afara era cam frig, dar ea statea nemiscata privind in gol. Nu cauta nimic. Se juca cu o ata neagra printre degete...dar nu-i dadea importanta.. privirea ei era departe.. nu o interesa cine trecea pe langa ea...
Dupa o ora... un "el" s-a apropiat de banca pe care statea.. s-a uitat la ea, apoi a intrebat-o: "Ai patit ceva? De ce stai asa mult singura?" atunci.. ea a izbucnit in plans.. strainul se uita speriat, nu stia ce a facut.. a intrebat-o "vrei sa plec?", ea a dat din cap in semn de indiferentza.. ar fi vrut sa vorbeasca, dar lacrimile o opreau... el a inceput sa-i puna multe intrebari sa vada ce a patit...o facea si mai tare sa planga. Atunci ea a zis: "taci!" "pleaca!"... si strainul a plecat bombanind cateva vorbe... ea se gandea "inca un cretin care se preface ca ii pasa de soarta altuia...afectiuni prefacute.."
Se uita la telefon... dar se uita degeaba... fiecare vorbea cand avea nevoie... sau cand ii convenea...
A stat pe banca... si a stat... si a stat... Un cuplu s-a asezat la cativa metri distanta de ea si se alintau... atunci ea a zambit... si-a sters lacrimile si a plecat...
Am urmarit-o pana acasa... mergea lenesa, parca astepta pe cineva... dar nu avea nimeni sa vina... si stia asta foarte bine.
"El" nu era vinovat. Ea l-a crezut. A crezut ca e de-ajuns pentru el. A crezut ca-l face fericit, ca nu-i mai trebuie altceva, dar gesturile lui... A crezut, asa cum i-a zis el, ca impreuna vor avea o viata colorata... Ganduri, ganduri o napustesc... e inghetzata, dar nu-i mai pasa... Isi aduse aminte de cuplul care se asezase pe o banca langa ea... si a spus "asa am fost si noi...am fost..." si a lasat capul in pamant... pana a ajuns acasa...
A intrat in casa si s-a trantit jos. Nu mai plagea. Doar statea. Nu intelegea multe lucruri. Sau poate le intelegea prea bine... de ce gesturile arata altceva decat spune el? de ce? si cand s-au petrecut atatea?
"Lasa-ma" ii zisese ea... intr-o zi...nu mai suporta o iubire care o macina... El ii zicea ca o iubeste si ca nu vrea... "lasa-ma"... i-a zis din nou... A doua zi ea se uita dupa el, poate venea sa o ia de la scoala cum facea de obicei cand se certau... a asteptat, dar nu a aparut. Mai pe seara... el i-a scris ca ii este foarte dor de ea si ca i-a simtit lipsa toata ziua... ea s-a bucurat... dar urmatoarea zi... un personaj i-a zis ca l-a vazut ieri pe "el" cu o "ea"... Lumea a fugit... si ea s-a micsorat in banca... A plecat de la scoala... si a stat pe banca pe care am gasit-o, in parc. Se gandea... ca decat sa vina la scoala sa o vada pe ea, el a preferat sa mearga cu o "aia" sa o prezinte unui "lui"... Nu avea nevoie de mai mult... Nu mai voia cearta... voia doar lamurire... "de ce?" dar el nu i-a raspuns... i-a zis doar "am hotarat sa te ascult si sa nu te mai deranjez niciodata..." si ea a inchis telefonul... de ce nu ii ascultase hotararea din prima zi? de ce a doua zi i-a mai zis ca o iubeste si ca ii este dor de ea? daca a preferat altceva...
Nu mai are nevoie de raspunsuri... Nu mai vrea sa se certe, apoi sa se impace si iar sa se amageasca... Nu mai are nevoie de vorbe... si nu mai are nevoie de o iubire care o ucide...
Am privit-o. S-a uitat la mine, si privirea ei imi zicea: "taci!" si tu taci... pentru ca ea nu mai are nevoie de vorbe dulci si nici de o mana calda... poate daca i-ai spune inca o vorba, totul s-ar transforma in acelasi vis frumos... dar ea mi-a zis ca nu mai vrea sa stie... ea mi-a zis...
M-am uitat la ea... si-a luat geanta si a iesit pe usa.

Aceeasi zi... raman pierduta in umbra.
Cu un simplu gest credeam ca pot sa mut muntele, cand tot ce am vazut in fata mea erau doar zarile ce ma indepartau...
El ma privea neatent in marea lumina a eternului gandindu-se la fiinta lui prea mult iubita.
Imi placea. Imi place. Sunt slaba. I-am aratat asta pentru ca, credeam ca e diferit. Voiam sa cred in el. Voiam sa fie el altceva. Credeam ca el o sa faca tot posibilul sa fie bine... Nu dau vina pe el. Eu sunt cea mai vinovata. I-am dat totul dar nu a fost de ajuns.. voiam sa fie bine pentru amandoi.. el voia sa fie bine pentru el.. daca m-ar fi bagat si pe mine in seama.. doar daca m-ar fi ascultat.. "nu vreau..." dar era la mijloc fiinta lui prea mult iubita...
Eh... stupid thoughts...sunt la fel ca si restul. Sunt o banala. O banala care traieste intr-o lume tampita a viselor.
Credeam ca o sa aiba grija de mine. Credeam ca reprezint ceva, oricat de mic ar fi lucrul asta... o parere... Credeam. Credeam atatea... Copil naiv! Regretele nu-si mai au rostul. Conteaza ce urmeaza: un cliseu al vietii si ceva demn de remarcat.
Ce iubesc eu, ce imi place mie, e strict la nivelul imaginatiei mele. Iarta-ma. Iarta-ma ca nu sunt suficienta.Iarta-ma ca sunt un copil speriat... dar doar daca ai fi ascultat un lucru... Iarta-ma ca ti-am iesit in cale.. ca am sperat... ca am visat...
Plec mai departe!

Ma-nvart intr-o lume ciudata si rea
Si caut un loc pentru dragostea mea
Nu-l voi gasi aici, in cer il voi primi

Esti cazut, esti trist si cauti un ajutor
Dar cei din jur te privesc ca pe un pericol
Si te dau din lumea lor
Incerci disperat sa te agati de ceva
Sa gasesti o cale de a te ridica

E cruda viata, e rece lumea, e trist tot ceea ce tine de ea
Sa numesc pe cineva de-aici prieten? cum as putea, cum as putea ...
Cand am de citit pe voi ca intr-o carte, lumea e rea!!
Sunt prea satul de sufletele reci ce vor sa-mi spun-o vorba calda
Sunt prea satul de afectiuni prefacute, cand voua, de fapt, chiar nu va pasa
Sunt prea satul de cei care ma-ntreaba "ce faci?" si pleaca
Sunt prea satul de pesimismul asta care mereu ma-ncearca
O gloata, in mijlocul lor, o persoana acuzata
Inarmati cu vorbe de piatra, cu ura tintesc ca s-o nimiceasca
Dumnezeu este tatal meu, iar tu imi esti frate
Crezi ca, daca-ar fi trebuit, nu m-ar fi dat tata la o parte
Da' e Cineva, e Cineva care mi-a luat toata vina
Si daca ma vei lovi pentru vina mea
De fapt, pe El Il vei condamna...